Astrologie, Psihologie, Cosmos

Pentru Invingerea Fricii de Moarte
February 18, 2015
PSIHOTERAPIE ŞI ENERGOTERAPIE
December 9, 2016
Show all

Astrologie, Psihologie, Cosmos

6510496-astrological-chartthinking-1052567_960_720

 

module-man-face-share-items-psychology_121-69283

 

 

 

 * În loc de început*

 

      Ştiu, cititorule, că, în general, nu ai timp, chef sau răbdare să citeşti, dacă nu reprezinţi o excepţie. Aşa că, deşi acest articol merită probabil o lecturare completă, fiindcă sintetizează informaţiile multor studii voluminoase, te îndemn să îl citeşti de acolo de unde simţi s-o faci şi îţi promit că tot vei câştiga ceva. Drept urmare, ca să îţi fie mai uşor, l-am împărţit în nişte capitole mici, cu titluri.  Alege ce te interesează, iar la restul poţi reveni oricând. Altfel, dacă în lumina celor citite, vei dori să afli mai multe despre tine, te aştept la o consultaţie particulară astro-psihologică. Astrologia înseamnă cu totul altceva decât gluma zilnică cu zodiile  de la televizor, iar întâlnirea cu mine sau cu un alt om care îi cunoaşte valoarea şi îi foloseşte cu  înţelepciune şi răspundere comoara(,nu comercial), îţi va dovedi acest lucru.

    

  1. (DESPRE)REVELAŢIE:ŞTIINŢA INFIRMĂ, ASTROLOGIA CONFIRMĂ

     

      Este un lucru de notorietate că, în general, ştiinţa respinge astrologia, dar că se fereşte să intre într-o polemică clară şi deschisă cu aceasta, fiindcă nu dispune de toate argumentele necesare. De fapt, ştiinţa refuză să-şi asume o dispută într-un domeniu pe care nu doar că nu-l cunoaşte, ci şi refuză să-l cunoască, fiindcă ceea ce ar putea afla nu este sigur că nu i-ar ştirbi ceva. dintr-o aşa-.zisă supremaţie.

      Astrologia nu se pretează unor analize sau experimente de laborator, cuantificabile şi măsurabile, fiindcă ceea ce conţine simboluri calitative nu se lasă măsurat cantitativ. Totuşi, la fel ca orice ştiinţă a naturii, caută să tragă concluzii pe baza experienţei acumulate în urma unei activităţi continue de descoperire, analiză, comparare şi verificare. Rezultatele sunt indiscutabile şi convingătoare, uneori chiar uluitoare. Astrologia este de fapt o ştiinţă a sufletului.

     Ar fi de prisos să enumăr în acest articol toate obiecţiile pe care mediul academic le aduce astrologiei. Cea mai mare este aceea că gândirea raţional-mecanicistă nu înţelege cum pot avea astrele o influenţă asupra vieţii omeneşti. La fel, nu înţelege de unde provin aceste cunoştinţe legate de astre, ce le-a făcut posibile.

      Dar nimeni nu îşi poate explica cu adevărat, de pildă, nici apariţia legilor matematicii, a savantelor ei teoreme, a muzicii sau chiar a limbilor, cu toate structurile lor uneori atât de diferite. Pe lângă faptul că în tot ceea ce concepem şi facem noi, indiferent de domeniu, nu există decât relativitate şi nu exactitate, dacă am pornit de unde ştiinţa presupune că am pornit, este greu de admis că doar urmând firul evoluţiei oamenii peşterilor au devenit astăzi oamenii computerelor şi ai rachetelor nucleare. De ce s-ar fi născut, brusc,  într-un atât de mare întuneric al minţii, de la eră la eră,  idei cutremurătoare pe care nimic din desfăşurarea prealabilă a lucrurilor nu le anunţa? Nu le anunţa pentru că nici nu avea cum, iar a pune diferitele descoperiri uluitoare doar pe seama unor experienţe acumulate în lungi perioade de timp înseamnă a fi extrem de naivi.

      Desigur, orgoliul omenesc în general, şi cel al ştiinţei în particular, este mare, dar însăşi ştiinţa a demonstrat că darwinismul este depăşit ca teorie şi a renunţat, practic, să mai caute veriga lipsă din lanţul cauzal.

     Nu poţi afla ceea ce nu există, iar  logica noastră actuală, prin toate aşa-numitele ei principii,  pur raţionale, nu are cum să ajungă în miezul misterului creaţiei. Chiar unul dintre exponenţii cei mai de seamă ai lumii ştiinţei, Albert Einstein, a spus că “Cele mai profunde lucruri pe care le putem afla sunt revelaţiile misticii. Este sentimentul fundamental ce se află la originea adevăratei arte şi ştiinţe. Cine nu îl cunoaşte, nu se mai poate minuna, nu mai are parte de mirarea profundă, e ca şi mort, e ca o lumânare stinsă.”

     Subscriu la enunţul lui Einstein, iar prin revelaţie se impune să ne gândim la ceva mult mai profund şi mai complex decât suntem obişnuiţi s-o facem. Este vorba despre Universul care se dezvăluie prin noi. Prin Univers înţelegem însuşi întregul, viu, al existenţei, acest întreg care alege să-şi facă cunoscute, când şi când, tainele prin ceea ce noi considerăm a fi propriile noastre idei. Fără îndoială că există inteligenţe scăpărătoare, dar astăzi punem prea mare preţ pe genialitate, uitând de inspiraţie, lăudăm omul, ignorând chiar ceea ce-l face să fie şi să se desfăşoare în lucrarea sa, principiul divin. Nu poţi descoperi decât ceea ce există, deja, în tine, iar atunci când descoperi “comori,” descoperi acel ceva plantat în sufletul tău de o inteligenţă superioară din care de fapt de hrăneşti.

      Principiul divin se manifestă în toţi şi în toate, însă etapele progresului au fost determinate doar de cei aleşi întru a transmite omenirii şi a transforma în fapte diversele sale taine. Desigur, alegerea acestor oameni nu se face  la întâmplare, ci în funcţie de karma şi de  dezvoltarea lor, ca fiinţe şi ca esenţe divine, la nivel de ansamblu. Ei constituie canalele de revărsare a cunoaşterii cosmice, care hotărăşte în ce momente şi în ce contexte să se producă, în funcţie de starea de conştiinţă a omenirii, de procesele pe care vrea să le declanşeze în funcţionarea acesteia şi de obiectivele pe care vrea să le atingă.

      Exact în acest fel ne putem gândi că o anume trăire spirituală a evenimentelor lumii, şi o anume schimbare de conştiinţă a determinat şi apariţia astrologiei, prin cei pe care Cosmosul i-a lăsat “gravizi” cu ea, în diferite locuri de pe planetă.  Apoi au apărut cei meniţi a-i da conotaţii noi, mai ample ori mai sugestive, sau a o face mai uşor explicabilă.

     Cu timpul s-a acumulat o experienţă şi în domeniul astrologiei, la fel ca în altele, însă la bază a fost, şi aici, revelaţia. Vrem în general  să uităm de aceasta, spre a ne aduce nouă înşine elogii, dar şi pentru a simplifica, spunem noi, lucrurile. De fapt, le complicăm,până la absurd.  Îngâmfarea nu are cum să ducă la altceva, dar este una dintre multele copilării pe care Dumnezeu, ca un părinte iubitor, le tolerează creaturilor sale cu o răbdare infinită, în vreme ce are totuşi grijă să mai “şoptească” sfaturi în urechile celor ce pot, sau vor,  să audă, fie ei şi oameni de ştiinţă.

   

  1. ASTROLOGIA CA EXPRIMARE ARHETIPALĂ

 

    Să vorbim acum doar despre astrologie, dintr-o perspectivă de profunzime, pentru a ajunge apoi şi la psihologie şi la legătura dintre acestea două. Ca să respect afirmaţiile imediat anterioare, nimeni nu ştie clar cum a ajuns astrologia pe Pământ şi ce s-a întâmplat în mintea primilor astrologi atunci când parcă din senin au început, probabil şi spre propria lor mirare, să descifreze codul secret al astrelor. Nu voi explica aici conceptul de astrologie în toată vastitatea sa, ci doar voi puncta nişte elemente ce schiţează importanţa şi modul său de funcţionare.

   Cert este că cine a trebuit să vadă aceasta, a văzut că se poate stabili o corelaţie între mişcarea, reală, a planetelor în jurul Soarelui şi evenimentele din viaţa noastră. Dat fiind însă că noi ne aflăm pe Terra, suntem nevoiţi să folosim perspectiva pe care ne-o oferă acest loc din spaţiu, adică perspectiva geocentrică, atunci când desenăm cerul astral, deci să plasăm Pământul în centru şi să considerăm că restul planetelor, inclusiv Soarele, se mişcă pe un cerc imaginar în jurul acestuia, ecliptica, parcurgându-l într-un an de zile şi traversând toate constelaţiile zodiacului. În cazul celorlalte planete, este respectată durata lor de deplasare orbitală, astronomică şi deci reală, în ore, zile şi ani, faţă de Soare, asimilat Pământului după cum am spus. Prin calcule a căror sorginte ne scapă, durata a fost convertită în grade, ceea ce ne-a permis să ajungem la această “matematică” a astrologiei şi a destinului, în reflectare simbolică.

     Cine va dori, va afla mult mai multe în acest sens, noi să ne întrebăm în continuare în ce constă cu adevărat revelaţia în cazul astrologiei. Întrucâtva, am dat deja un indiciu. Această ştiinţă subtilă, încă nerecunoscută ca atare, reliefează legătura sau chiar sincronicitatea dintre ciclurile cosmice, ciclurile naturii şi ciclurile vieţii omeneşti. .Mai mult, tot ea demonstrează valabilitatea conceptului de arhetip sau de categorie universală pe care a introdus-o definitoriu în gândirea noastră marele psihanalist Jung. Dacă aprecierea sa pentru astrologie este cunoscută, să spunem că tot mai mulţi oameni de ştiinţă consideră azi că există un tipar invizibil organizator în interiorul lucrurilor neînsufleţite, un fel de tipar psihologic, care ghidează şi determină forma pe care şi-o va asuma energia.

     În Evul Mediu se spunea că fiecare categorie de lucruri posedă o esenţă, ce înseamnă nu o calitate statică, ci o sursă de activitate. Însăşi realitatea era văzută ca fiind compusă din esenţe nenumărate, iar sarcina filozofiei era de a înţelege acele esenţe. Sursa acestor idei eterne (incarnate) a fost considerată mintea universală şi ea este similară în multe privinţe inconştientului colectiv la care se referă acelaşi Jung. De altfel, fizica modernă susţine şi ea că ceea ce ce vedem şi auzim este doar forma exterioară ( forma de undă) a realităţii fundamentale a vibraţiei şi energiei, iar atomul material este privit acum ca un câmp de energie.

    Dezvoltând conceptul de tipar preexistent sau de principiu formator, arhetipurile lui Jung nu sunt structuri fizice, ci mai curând “o facultas praeformandi, o posibilitate de reprezentare dată a priori” sau, potrivit lui Eduard Whitmont, psihiatru jungian, “configuraţii energetice dinamice trans-psihologice, deci energie transcendentă. “

     Mergând mai departe, Whitmont face legătura între aceste “tipare cosmice universale de formă şi dinamică” şi simbolurile astrologice ale planetelor, pe care le asimilează unor “câmpuri arhetipale” sau, altfel spus, unui mod de a se traduce pe sine al arhetipurilor.

      Mă voi referi foarte pe scurt la simbolismul planetar, revelat şi nu gândit, ceva mai departe, şi doar spre a pune în evidenţă anumite conexiuni dintre astrologie şi psihologie. Deocamdată iată ce afirma Jung  în 1954 într-un interviu acordat unei reviste astrologice din Franţa:

     “ Ne putem aştepta cu o considerabilă încredere ca o situaţie psihologică dată, bine definită, să fie însoţită de o configuraţie astrologică analoagă. Astrologia constă din configuraţii simbolice ale inconştientului colectiv, care este obiectul de studiu al psihologiei: “planetele” sunt zeii, iar simbolurile sunt puterile inconştientului.”

      De altfel, în acelaşi interviu Jung spune că predispoziţia psihică înnăscută a unui individ “pare să se exprime în mod recognoscibil în horoscop.” Foarte des în scrierile sale a ţinut să-şi exprime părerea conform căreia astrologia conţine suma totală a întregii cunoaşteri  psihologice străvechi, atât predispoziţiile natale ale individului, cât şi modul précis de a gestiona crizele vieţii:

     “ Am observat multe cazuri în care o fază psihologică bine definită sau un eveniment analog au fost însoţite de un tranzit (în special saturnian sau uranian).”

       Îl voi mai cita pe Jung şi alte minţi deschise din lumea psihologiei, pentru a ilustra modul în care acestea au făcut loc în ea cunoaşterii astrologice, însă haideţi să mai rămânem o clipă la ideea de reflectare a principiilor cosmice prin intermediul său. Astrologii antici considerau zodiacul drept “sufletul naturii”, care conferă formă şi ordine vieţii. Astrologia este un limbaj al principiilor universale, un mod de a percepe forma şi ordinea în viaţa unei persoane, un mod de a simboliza unicitatea fiecărui individ prin factori universali. De altfel, în astrologie fiecare individ este considerat o expresie totală şi unică a principiilor, tiparelor şi energiilor cosmice. Altfel spus, exprimă părerea că funcţiile şi factorii din interiorul individului reflectă procesele şi principiile universale, într-o combinaţie care nu este niciodată identică. Astfel, se reiterează legătura dintre microcosmos şi macrocomos.

      Horoscopul ne transmite prin simbolurile sale grafice constelaţiile planetelor unui anumit moment universal(data naşterii), raportate la un anumit loc de pe pământ (locul naşterii). Astrologia susţine că dincolo de faptul  că omul trăieşte  într-un mediu geografic şi social, prin relaţia pământului cu corpurile cereşti, el aparţine şi unui mediu înconjurător mai mare, mediul cosmic. Fiecare planetă simbolizează un anumit principiu(zeul), o forţă plăsmuitoare, având în cadrul întregului organism al sistemului nostru solar o funcţie anumită, cum are de exemplu, comparativ, un organ în întregul organism al corpului nostru.

     Iată aşadar că pe lângă inconştientul personal, evidenţiat de Freud, şi cel colectiv, relevat de Jung, există un strat sufletesc mai adânc, pe care îl putem numi inconştientul cosmic. Spre acesta ne trimite astrologia. Dacă inconştientul personal cuprinde, cu interpretările şi nuanţările de rigoare, suma experienţelor umane cu mediul, dacă inconştientul colectiv adună predispoziţiile şi instinctele speciei umane, dar, cumva, şi toate întâmplările şi procesele prin care s-au structurat acestea, inconştientul cosmic reprezintă reflectarea participării noastre la ordinea, ritmul şi legile cosmice care ne marchează, vizibilă în harta astrală.

     Perspectiva astrologică universală cuprinde şi un principiu spiritual, ce se manifestă în toate fenomenele şi legile naturii şi vieţii, pe care noi îl putem cunoaşte intuitiv prin participarea noastră inconştientă la el. Astrologia aşază omul în contexte mai ample decât cele strict interumane; omul este pentru astrologie parte a întregului universal şi se află ca atare sub influenţa legităţilor acestuia.

     Dacă vrem să exprimăm lucrurile la un alt nivel, vom spune că universul, sau cosmosul, conţine sau păstrează tot ceea ce am însemnat fiecare dintre noi din momentul în care am fost creaţi şi până acum, în ideea că reprezentăm, în esenţă, spirite, nemuritoare prin definiţie. Ca spirite, am ales însă, în timpul specific acestei lumi sau  oricărei alteia, să experimentăm diverse roluri şi să ne asumăm diferite identităţi, a căror amprentă continuă să existe, vibraţional şi energetic, şi care, prin aşa-numita lege a karmei, determină ce se va întâmpla mai departe cu noi. Inconştientul cosmic este, dacă vreţi, ceea ce pe de-o parte depozitează, însă şi încadrează faptele noastre dintotdeauna(care se traduc şi prin gânduri, sentimente, intenţii, trăiri) în raport cu legile echilibrului fundamental, şi ne măsoară evoluţia, iar pe de alta permite, ca în funcţie de acestea, să ne asumăm o nouă poveste, pe Pământ sau în altă parte. Până când reuşim să integrăm cu totul în conştiinţă principiul divin.

     Aş vrea să se înţeleagă deci, astrele nu ne influenţează viaţa, astrele doar permit „radiografia cosmică” pe care o numim astrogramă, sau, altfel zis, interpretarea unui destin care este produs de întregul experienţei noastre de până acum, deci prin juxtapunerea unui cumul de factori. Zodiile sau semnele în care apar, casele pe care le ocupă şi legăturile sau aspectele dintre ele sunt ceea ce traduce, în mod simbolic dar descriind adevărul, felul în care un om alege să participe, într-un anume moment, la lucrarea cosmică, în funcţie de anumite condiţionări preexistente, determinate de ceea ce a înţeles sau nu a înţeles, de ceea ce a făcut sau nu a făcut, de ceea ce a experimentat sau nu a experimentat.

    După cum spune marele astrolog Dane Rudhyar, „fiecare persoană este un întreg organic relativ independent în care interacţionează dinamic o multitudine de forţe, în conformitate cu un tipar original şi generator care stabileşte scopul vieţii sale şi relaţia sa fundamentală cu toate celelalte totalităţi din univers. Acest întreg organic-persoana individuală-nu este în mod esenţial diferit de întregul organizat mai vast şi aproape infinit mai mare pe care îl numim Univers. Într-adevăr, persoana constituie un aspect particular al Întregului universal focalizat într-un anume punct în spaţiu şi în termenii nevoii particulare de el la momentul exact al apariţiei sale în existenţa independentă. Acesta este momentul primei respiraţii, deoarece atunci se stabilesc ritmurile de bază ale existenţei individuale într-un mediu particular.”

    Înainte de a trece la capitolul următor, să mai punctăm o dată, cât se poate de sintetic ce înseamnă astrologia în raport cu toate cele spuse. Prin urmare, aceasta este o ştiinţă revelată care, observând şi interpretând mişcările astrelor, permite descifrarea modului în care un suflet alege să intregreze, într-o structură definită de timp şi de spaţiu, ca fiinţă omenească(încarnată), principiile cosmice, într-o variantă, sau după o reţetă, absolut unică, spre a trăi o experienţă care se va adăuga la cele de până atunci şi îi va permite continuarea evoluţiei.

 

  1. ASTROLOGIA,INSTRUMENT PSIHOLOGIC ŞI TERAPEUTIC

 

      

      Psihologul Ralph Matzner susţine că astrologia pune la îndemână un dispozitiv de evaluare diagnostică mult mai complex şi mai sofisticat decât orice sistem existent, prin modul în care combină cele trei “alfabete” simbolice ale zodiacului interconectate: semne, case şi aspecte planetare. Autor al unei cărţi în domeniu, acest fin cunoscător al naturii umane are convingerea că “un astrolog iscusit şi experimentat nu oferă doar o imagine sintetică a înclinaţiilor şi tendinţelor ereditare ale persoanei, ci arată şi potenţialul latent şi sugerează direcţii de dezvoltare necesară.”

     Ca să înţelegeţi, foarte pe scurt, la ce se referă, cele zece simboluri fundamentale, sau planete, reprezintă calităţi sau  activităţi definite în raport cu specificul uman, tot aşa după cum cele douăsprezece semne zodiacale semnifică douăsprezece imagini arhetipale esenţiale ce s-au lăsat extrase din experienţa imemorială a omului. Dintr-o altă perspectivă, planetele înseamnă energie, iar semnele descriu modul în care aceste energii îşi exprimă înţelesul. Sunt, dacă vreţi, ca nişte lentile prin care planetele strălucesc şi care focalizează acţiunea lor, permiţându-i să se manifeste cu o anume intensitate şi într-o anume configuraţie. Casele, tot douăsprezece la număr, sunt domeniile vieţii marcate de exprimarea planetară şi se află în analogie cu zodiile, iar aspectele reprezintă relaţiile dintre planete, măsurate şi definite prin raportul geometic în care se află.

    Voi exemplifica extrem de succint,după cum am promis,prin ce se caracterizează energiile planetare şi care este legătura lor cu personalitatea noastră, dar înainte de aceasta voi  cita şi comenta alte lucruri extrem de importante spuse de psihologi celebri care au ales să folosească astrologia spre a se ajuta în activitatea lor profesională.

    Revenim la Jung, despre care puţini ştiu că nu doar admira ci chiar practica această ştiinţă a sufletului şi care a fost unul dinspre iniţiatorii de bază ai perspectivei holistice în terapie.  Iată cum i se adresează el, într-o scrisoare, profesorului B. V. Raman: „Dat fiind faptul că sunt psiholog, sunt interesat în principal de lumina particulară pe care horoscopul o aduce în unele complicaţii ale caracterului. În caz că am dificultăţi în punerea diagnosticului, de obicei fac un horoscop (a se înţelege astrogramă personalizată) pentru a avea şi un alt punct de vedere, dintr-un unghi complet diferit. Trebuie să spun că foarte adesea am descoperit că datele astrologice au elucidat anumite puncte pe care altminteri n-aş fi putut să le înţeleg.”

    După ce tocmai poate ne-am mirat, împreună, încă o dată, aflând cum vedea lucrurile Jung, haideţi să ne amintim că  intenţia de bază a acestui articol este de a pune în evidenţă legătura profundă între astrologie şi psihologie, şi deci haideţi să ne referim şi la obiecţia majoră pe care psihologia convenţională o aduce cunoaşterii astrale, anume aceea că se erijează într-un fel de instrument de divinaţie.

     Există, într-adevăr, oameni curioşi care vin la astrolog aşa cum ar veni la o ghicitoare, iar cel mai mare rău pe care îl poate face astrologul este să-i încurajeze în a avea o asemenea viziune, asumându-şi un rol ingrat şi periculos. A se pune pe piedestalul atotştiutorului îl poate aduce în posturi ridicole atunci când interpretările sale, care ţin de dezvoltarea intelectuală dar şi spirituală, nu surprind corect desfăşurarea viitoare a unor evenimente. Totodată, înseamnă a fi lipsit de răspundere atunci când vrei să subliniezi caracterul inexorabil al destinului şi abordezi, practic, o perspectivă fatalistă, pe care de multe ori nimeni altul decât tu, ca astrolog, i-o induci celui care apelează la tine.

     Chiar destinul, în sine, pune piedici celui care crede că i-a descifrat toate tainele, căci nu vrea să-i răpească omului bucuria de a trăi şi sentimentul de libertate şi uneori încurcă mintea acelor „tălmăcitori ai sorţii” care se arată prea orgolioşi sau care, doar pentru bani, spun lucruri pe care de fapt nici nu le văd, sau în care nu cred. Să nu uităm, nu toţi astrologii sunt oneşti, după cum nu toţi astrologii sunt hăruiţi, sau buni, este la fel ca în multe alte domenii.

    Pe de altă parte, invers, tocmai gândul că astrologia i-ar priva, prin dezvăluirile sale, de încrederea în sine şi în liberul arbitru, de plăcerea de a descoperi, singuri, cărările vieţii, îi reţine pe mulţi de la apela la astrolog, pe considerentul că vor fi prinşi în „capcana tălmăcirii horoscopului”, sau, altfel zis, că vor rămâne cu mintea la ceea ce li s-a spus, fie despre cum sunt, fie despre ceea ce ar urma să li se întâmple. Astfel, deşi aceşti oameni simt acut nevoia să fie îndrumaţi, preferă să nege astrologia şi posibilităţile acesteia, pentru a nu deveni, de fapt, „dependenţi” de ceea ce i-ar face să creadă despre ei, sau pentru a nu le ştirbi ceva din imaginea de sine,  mai ales atunci când ei au o părere  flatantă în ceea ce-i priveşte. Dar aceasta nu este o dovadă de putere, ci de slăbiciune, până la urmă.

    Astrologia are însă o valoare inestimabilă şi este cât se poate de valabilă fie că o persoană  crede sau nu în ea, fie că o îmbrăţiţează, fie că îi întoarce spatele. Este ca şi atunci când vrei sau nu să vezi adevărul, nu tu l-ai creat pe el, ci el te-a creat pe tine, chiar dacă, paradoxal, suntem, la nivelul minţii, autorii propriilor adevăruri, mereu relative, mereu subiective şi uneori însemnând în mare parte minciuni, frumoase sau nu, prin care fugim de ceea ce nu acceptăm, de ceea ce nu ne place. Păi tocmai aici îşi arată astrologia una dintre marile utilităţi, te ajută să vezi ce respingi ori nu integrezi corect din tot ce îţi oferă universul, unde te minţi şi unde te autolimitezi.

     Astrologia serioasă, nu cea de bâlci, nu cea de la emisiunile de divertisment sau de la ştiri(făcută la noi de ţaţe cu feţe caraghioase), s-a străduit întotdeauna să prezinte legături cosmice care se sustrag, altminteri, experienţei noastre. Prin cercetarea poziţiei omului în cosmos, astrologia doreşte, dimpotrivă, să-i dea acestuia posibilitatea unei mai mari libertăţi, spre deosebire de părerea generală, făcându-l să conştientizeze, de pildă, dependenţe inconştiente, care îl fac dependent tocmai prin starea lor de a nu fi conştiente., aşa cum se spune în pildele lui Solomon: Cel deştept  vede nenorocirea şi se ascunde; cel care nu o înţelege, trece prin ea trăgând ponoasele.”

    Dacă un om are în astrograma sa o predispoziţie către accident, lucru care poate fi recunoscut, fie dintr-o prea mare cutezanţă, din pripeală, din zăpăceală, din aroganţă, sau din cauza unor tendinţe de autodistrugere de care nu îşi dă seama şi dacă se va observa când se repetă la el această constelaţie, orice persoană cu judecată va fi recunoscătoare pentru indicaţia dată şi va fi mai prudentă în acele zile critice. La fel şi în legătură cu ceea ce ar putea cauza o îmbolnăvire, şi tot aşa.

    Astrologia previzională deci, dacă vrem s-o numim aşa, reflectă tendinţe, posibilităţi, nu este un dat în cărţi sau în cafea,  indică spre ce pot conduce anumite lucruri din felul nostru de a fi, atunci când nu sunt gestionate corect, fără a se referi la „certitudini”.

    Ar trebui să aveţi în vedere că nimeni, vreodată, indiferent din ce domeniu nu a putut să exprime lucruri ferme şi de netăgăduit, despre determinism şi liberul-arbitru sau despre raportul dintre acestea. Întrebaţi teologii, filozofii sau oamenii de ştiinţă şi veţi primi cele mai contradictorii răspunsuri, de la religie la religie, de la curent la curent, de la domeniu la domeniu, de la cultură la cultură, dependente de zona de interes şi de factorii care au creat o anume convingere.

   Acest articol vrea să se refere cât mai puţin la ideea de predicţie şi îşi concentrează atenţia asupra astrologiei ca mod de (auto)cunoaştere şi de ajutor pentru pentru psihologie şi pentru vindecare în general, aspect prea puţin luat în considerare până acum şi totuşi cel mai important în legătură cu această ştiinţă a sufletului. Totuşi, cum dimensiunea predictivă nu are cum să fie exclusă din astrologie, se cuvine s-o încadrăm aşa cum trebuie, pe baza a ceea ce îi poate oferi susţinere.

    Astrologia nu vrea să spună nimic despre dimensiunea cantitativă a liberului-arbitru, dar ne poate ajuta să dobândim mai multă libertate înăuntrul limitelor noastre, a aşa-ziselor condiţionări de care am pomenit. În acest punct ea se atinge cu psihanaliza şi psihoterapia, în măsura în care şi acestea au ca scop, prin conştientizarea unor dependenţe inconştiente din trecut, să se elibereze de forţele acestora de atracţie, să corecteze moduri de comportament închistate şi astfel să dea posibilitatea unor noi experienţe cu sine şi cu lumea.

    Dacă am accepta că lucrurile nu pot fi decât într-un fel, în virtutea unui determinism absolut, am fi văduviţi de însuşi ceea ce considerăm a fi specificul omenesc, libertatea alegerii şi a deciziei, precum şi asumarea răspunderii. Iar dacă vom crede că viaţa omenească are sensul de a ne duce pe o treaptă mai înaltă a conştiinţei, atunci astrologia ne poate procura o introspecţie mai adâncă în recunoaşterea amprentelor (psiho-sufleteşti) necunoscute nouă şi a ceea ce face ca ele să se reactiveze şi să alimenteze un tipar din care ar fi de dorit să ieşim.  Doar când identifici, ca prim pas, factorii care te ţin pe loc, care te împiedică de la anumite acţiuni sau trăiri, poţi alege să faci ceva pentru a te elibera de anumite constrângeri interioare şi respectiv de anumite situaţii generate de acestea. Oare n-ar trebui să fim recunoscători pentru orice ajutor dat care susţine această capacitate?

    Asta ne conduce la raportul dintre caracter şi destin; legătura dintre fiinţa noastră şi comportamentul nostru faţă de întâmplările externe, tocmai această relaţie altfel foarte greu de sesizat ne poate deveni mai clară prin astrogramă. Schimbându-ne atitudinea şi comportamentul vom atrage altceva în viaţa noastră, un lucru al cărui potenţial de manifestare există de la început şi care poate fi şi el reperat pe cale astrologică.  Despre aceasta vorbeşte şi Oskar Adler, care ne invită să înţelegem că „în momentul în care omul începe să devină conştient de destinul său, să îşi înţeleagă horoscopul, să îşi cunoască punctele nevralgice şi să pornească să le corecteze, i se va schimba şi destinul exterior.”

    Acest lucru va fi respins de o altă categorie de oameni, ce nu acceptă faptul că afirmaţiile astrologice comportă prea multe sensuri şi lărgesc prea mult orizontul alegerii, insistând pe ideea de conştientizare, în vreme ce ei îşi doresc să primească sfaturi fără echivoc, reguli precise de comportament, directive ferme şi chiar „porunci”, fiindcă se tem cumplit de perspectiva liberului-arbitru, vrând să se simtă ghidaţi.

    În sfârşit, mai există oamenii care nu vor să îşi dea osteneala să iasă din normele de gândire impuse de dictatura academică, sau de cea cea habotnic-religioasă, care declară astrologia drept erezie şi care, aşadar, nu îndrăznesc să recunoască astrologia, chiar dacă au avut o experienţă pozitivă cu ea, de teama de a nu fi declaraţi „neserioşi.” sau…”satanic-păcătoşi.”

    Dar toate aceste poziţii nu împiedică ştiinţa astrelor să îşi continue drumul ascendent şi să îşi delimiteze tot mai mult şi tot mai clar, tot mai specific teritoriul, dovedind că s-a transformat într-o necesitate a vremurilor noastre în care deriva psihică, provenind din cea spirituală, este la ordinea zilei, născând nelinişte, confuzie şi o multitudine de rele care sunt mereu redefinite de dicţionarele de psihiatrie şi manualele de psihologie. Şi iată ce ne comunică tocmai un psihiatru jungian, Eduard Whitmont: „Aplicate în acest sens mai larg, tehnicile astrologice pot deveni la fel de valoroase pentru psihologul profesionist ca şi interpretarea viselor. Ele îl informează nu despre evenimentele viitoare şi nici măcar despre trăsăturile stabile de caracter, ci despre dinamicile fundamentale inconştiente, tiparele de formă cu care se confruntă o persoană şi faţă de care continuă să reacţioneze întreaga sa viaţă în maniera sa proprie, individuală, specifică, deoarece calea specifică vieţii sale este întrupată în întregul cosmic.”

    În dese rânduri, psihologii se lovesc de limitele interpretărilor schematice pe care le fac, amestecând în mintea lor teorii aparţinând mai multor şcoli sau concepte terapeutice, pentru ca alteori să se vadă pradă unui subiectivism inerent atunci când îşi evaluează pacienţii şi ştiu acest lucru şi din propria mea experienţă ca psiholog. Aproape că intervin situaţii jenante atunci când se văd în postura de a nu putea găsi cheia unei probleme doar încercând să extragă mereu noi semnificaţii din ceea ce relatează un om, care deformează în mod evident adevărul conform percepţiei sale, sau doar bazându-se pe roadele unei fructoase alianţe terapeutice.

    Fiecare dintre cei care practică psihoterapia şi-a dat seama, când şi când, că se loveşte de un gol necunoscând „natura primară, ” ca s-o numim aşa, a pacienţilor săi, dacă nu vrem să-i spunem natura cosmică, sau „cosmotipul”. Pacientul  intră întotdeauna în tratament împovărat sau deformat de influenţele mediului din care provine. Este de aceea deosebit de greu pentru noi să ne facem o părere despre cum este felul său primar de a fi, „după ce lege s-a format.” Un introvertit tăcut este cumva doar un inhibat agresiv, un narcisic regresiv sau aşa s-a format el? Dorinţa de a fi conducător a unuia este un mod de afirmare isteric, prezentând idei hipomaniacale despre puterea absolută sau asta este predestinarea sa? O femeie cu viaţă îndrăzneaţă este obsedată de animus(aspectul masculin din inconştientul feminin) sau este cuprinsă de invidia de penis, atât de dezbătută de Freud? Sau o vedem doar noi aşa, iar această predispoziţie este poate doar  formula de funcţionare adoptată în mod conştient spre a o  avantaja în context social?

    Doar datele biografice ale unui om, aflate de cele mai multe ori doar din afirmaţiile sale, nu ne permit să răspundem unor asemenea întrebări şi cine este atât de eliberat de propriile sale criterii valorice sau concepte teoretice, încât să fie cu adevărat deschis faţă de destinul altuia?

     În concepţia astrologiei, horoscopul indică, prin simbolurile sale „natura primară” şi anume arătând o diferenţiere pe care nici o metodă sau tipologie creată de om nu o poate atinge.  Asta înseamnă deci că în astrograma unui om vom găsi structura sa de bază sau planul iniţial, începând de la naştere. Pentru părinţi şi educatori este de valoare inestimabilă, iar pentru activitatea noastră terapeutică a cunoaşte structura unui plan al destinului uman este de o maximă importanţă. Vom respecta mai bine destinul individual şi vom învăţa să vedem în pacientul nostru nu doar un „nevrotic” atunci când se abate în vreun fel faţă de o persoană care este considerată „normală” sau dacă nu se poate adapta cerinţelor vremii sau societăţii care i-au putut induce o nevroză. La nivel profund, nu se cuvine să judecăm un om în raport cu nişte norme sau convenţii stabilite de un  plan mărginit de înţelegere a existenţei , ci în raport cu microcosmosul reprezentat de el, însemnând anumite calităţi, anumite defecte şi un anumit potenţial de transformare conform unei legi proprii de evoluţie, lucru permis doar de astrologie.

     Mi se pare de bun augur să adaug mai departe, în această idee, cuvintele unui distins confrate psiholog, dar şi astrolog, Zipporah Dobyns, despre utilizarea astrologiei ca insrument psihologic:

   „ Ea oferă înainte de toate un sistem al personalităţii bazat pe un cadru extern de referinţă care este, de aceea, superior sistemelor arbitrare confecţionate din abundenţă în domeniului studiului personalităţii şi care, aproape cu siguranţă, constituie sistemul universal al psihologiei viitorului. Ea oferă o amprentă simbolică a minţii şi destinului uman ce nu poate fi manipulată de subiectul care doreşte să se prefacă bun sau să se prefacă rău, ceea ce este relativ uşor de făcut în multe chestionare psihologice. Oferă înţelegere în domenii despre care subiectul ştie puţine sau chiar nimic (…), reprimări, valori care nu au fost niciodată verbalizate conştient, ambivalenţe şi conflicte proiectate în evenimente şi relaţii care nu fost niciodată înfruntate conştient. Oferă indicii cu privire la potenţialul şi talentele nerealizate vreodată, la canalele de integrare şi sublimare etc. Prin înregistrarea tiparelor trecute şi viitoare se oferă de asemenea indicii referitoare la evenimentele traumatice timpurii pe care terapeuţii profunzimilor ar putea dori să le exploreze şi al perioadelor viitoare de stres, atunci când este posibil ca individul să aibă nevoie de un sprijin în plus…Permite potrivirea indivizilor, de la relaţia terapeut-pacient până la partenerii de cuplu şi relaţia angajat-angajator. Convingerea mea fermă este că psihoterapia sau consilierea viitorului va utiliza horoscopul în mod obişnuit, aşa cum utilizăm în prezent interviul şi datele din istoricul subiectului.”

    Iată, în sfârşit, o foarte scurtă şi condensată simbolistică  a planetelor sau a „zeilor” din astrologie de natură a susţine  valoarea unor asemenea afirmaţii şi deci de a exemplifica rolul psihologic al astrologiei. Fiecare planetă simbolizează un anumit principiu modelator individual, având funcţii specifice în conformitate cu poziţia semnului zodiacal şi a câmpului sau casei unei planete, precum şi cu aspectarea sa. Există o deschidere nemărginită pentru posibile modulaţii.

  

SOARELE: Sinele (la un anumit nivel) sau spiritul-personalitatea profundă-motivaţia de bază-voinţa-mândria-forţa iniţială-mândria-iubirea-vitalitatea-puterea-afirmarea-lumina interioară-zona cea mai importantă de prezenţă-eul ideal în psihanaliză

 

LUNA: Sufletul(mai ales în expresia sa inconştientă)-încarnarea şi fizicul în ansamblul său-sensibilitatea-reacţiile instinctuale-adaptarea la mediu-mecanismele de apărare-zona de confort interior-sentimentul de apartenenţă-emoţiile-visarea-imaginaţia, oralitatea în psihanaliză

 

MERCUR: intelectul în general-mintea analitică şi raţională în particular-modul de a comunica-felul inteligenţei-filtrarea informaţiei-gradul de adaptabilitate la evenimente-învăţarea-importanţa acordată cuvântului-îndemânarea-diplomaţia-spiritul practic-condiţionările mentale-intenţionalitatea în psihanaliză

 

VENUS: frumuseţea fizică-armonia-sociabilitatea-percepţia estetică-sexualitatea feminină-sentimentele în general-modul de percepere a dorinţelor şi nevoilor-atracţia-plăcerea-romantismul-senzualitatea-mondenitatea-înclinaţiile artistice, principiul plăcerii în psihanaliză

 

MARTE: voinţa-iniţiativa-curajul-implicarea-acţiunea concretă-puterea fizică-robusteţea-sexualitatea masculină dar şi energia sexuală în general-modul de satisfacere a dorinţelor-determinarea-spiritul de competiţie sau de luptă, falicul în psihanaliză

 

JUPITER: etica şi valorile morale-ceea ce dă sens şi împlineşte-credinţa-încrederea-învăţarea înaltă-spiritualitatea-factorii favorizanţi, şansa-gradul de optimism, modul de percepere a sentimentului de bine-calea optimă şi cea mai favorizată de atingere a potenţialului-motivaţia superioară-idealurile-proiectele măreţe-supraeul în psihanaliză

 

SATURN: principiul realităţii şi al restricţionării-limitările-condiţionările şi autocondiţionările-puterea de concentrare-anduranţa-răbdarea-izolarea dar şi elevarea spirituală (prin acţiune constantă)-obstacolele principale, exterioare şi interioare-autodepăşirea-siguranţa-seriozitatea-maturitatea-pragmatismul-perseverenţa-stăpânirea de sine, analul în psihanaliză

 

URANUS: intuiţia-inteligenţa superioară-revoluţia, exterioară şi interioară-înnoirea-mersul înainte-ceea ce vrei, şi uneori poţi, să schimbi-gradul de libertate-originalitatea-prietenia-camaraderia-egoismul/altruismul-deschiderea faţă de nou şi neobişnuit-inventivitatea

 

NEPTUN: inconştientul, dar şi inconştienţa-zonele abisale ale sufletului-empatia-dăruirea-compasiunea-spiritul de sacrificiu-semnificarea personală a factorului transcendental-legătura cu Divinul-iluzia-tentaţia-dependenţele-excesele-generozitatea-fantezia-imaginaţia artistică la nivel înalt-misticismul-percepţia extrasenzorială-clarvederea-marile greşeli-naivitatea-minţirea de sine

 

PLUTON: soarta în sine, după unele interpretări, forţa căreia nu i te poţi opune, sau, altfel, ceea ce te conduce sau te domină din profunzime-transformarea totală, ireversibilă-regenerarea şi factorii ce o condiţionează şi determină-renaşterea-secretele cele mai ascunse ale unei fiinţe-puterea esenţială, dominantă-încercările izbăvitoare-mântuirea.

 

    Însuşirile atribuite planetelor, pe care aici le-am comprimat la maximum, în doar câteva cuvinte, produc o sumă uriaşă de combinaţii datorită poziţionării lor diferite în astrogramele individuale şi datorită aspectelor pe care le fac între ele. Asta ne face să înţelegem care sunt forţele aflate în contradicţie la un om, care dintre ele riscă să producă dezechilibre şi astfel să ducă la posibile dezvoltări eronate. Din combinaţiile planetare reiese deci un model extrem de diferenţiat al fiinţei noastre, se pot recunoaşte tensiuni, pericole, dar şi forţe ajutătoare, posibilităţi productive, factori salvatori, a căror cunoaştere devine foarte importantă din punct de vedere terapeutic.

    În cadrul celor douăsprezece câmpuri sau case ale astrogramei, astrologia vede domeniile de realizare ale impulsurilor şi înclinaţiilor date de planete şi semnele zodiacale. Aşezarea planetelor în case arată deci în ce direcţie şi cu ce scop implicăm impulsurile şi tendinţele cu care ne confruntăm şi spre ce domenii ale vieţii se îndreaptă ele. Poate fi vorba, de exemplu, despre sentimente,  profesie, parteneriat,casă,  boală etc, pe scurt despre toate domeniile existenţei.

    Elementele descrise ale horoscopului, zodiacul, planetele cu aspectele şi câmpurile lor, reflectă omul într-un sistem referenţial complet, care nu este creat de el, ci este reproducerea legităţilor sistemului nostru solar. Omul apare în acest sistem ca un punct de intersecţie şi central al forţelor cosmice, simbolizate de planete, dar nu generate sau  determinate de acestea, ci de principii ce

 

depăşesc înţelegerea noastră, şi anume într-un moment universal, care devine tema destinului său, fiind o secţiune microcosmică dintr-o constelaţie macrocosmică.

    Desigur, în astrologie mai există aşa-numitele stele fixe, aşa-numitele planete minore şi aşa numitele puncte matematice (Noduri Lunare, Lilith etc), după cum există şi tot mai mult pomenitul Ascendent, toate cu importanţa lor, dar care vor face obiectul altui articol.

    Fiindcă am cuprins cam tot ce era de cuprins în acest material, voi încheia prin câteva idei legate de cum cred eu că ar trebui să se întâmple lucrurile în viitorul apropiat aici, în lumea vindecării, pe care o văd sub înrâurirea demersului holistic.

     A sosit momentul, îndrăznesc să afirm, ca astrologii ce nu au suficente cunoştinţe psihologice, dar şi suficientă deschidere spirituală  să facă un pas înapoi. Astrologia implică mult mai mult decât învăţarea, poate pe dinafară, a unor noţiuni şi, ulterior, combinarea lor într-un discurs interpretativ. Astrologia este o ştiinţă vie, dacă pot spune aşa, în care ai de-a face cu destine înainte de toate, nu cu desene sau scheme generate, automat, de computer. Acest lucru implică delicateţe, empatie,  răspundere şi mai implică ceva, cunoaşterea omului.

     Tocmai de aceea, cei mai chemaţi întru a face astrologie sunt psihologii înşişi, cei care ştiu cât de important este să prezinţi lucrurile într-o anume manieră, în aşa fel încât să protejezi, să menajezi, dar să şi încurajezi şi să stimulezi un om. Nu este important doar să descrii ceea ce observi, ci să construieşti, împreună cu cel care te consultă, să construieşti o bază pentru ceea ce îi poate aduce mai mult bine în viitor. Nu este vorba de a ocoli o slăbiciune sau un defect, ci de a vorbi despre acestea în raport cu ceea ce le poate diminua sau chiar anula. În esenţă, astrologia trebuie să servească ca instrument terapeutic, ca ajutor pentru vindecare sau pentru potenţarea acelor calităţi ce îşi dezvăluie prezenţa în astrogramă şi care nu au fost bine, suficient, sau deloc folosite.

     În ceea ce priveşte următoarea condiţie, a avea deschidere spirituală înseamnă a fi preocupat de tot ceea ce înseamnă spirit, înseamnă a-ţi forma o cultură bogată din cărţile care hrănesc sufletul şi a transmite mai departe, prin intermediul astrologiei, mesajul lor, înseamnă a practica, într-o formă sau alta, constant,  spiritualitatea, urmând diverse principii şi abordări, sau pur şi simplu doar meditând şi rugându-te, aşa cum simţi, şi ţinând aprinse în tine flacăra iubirii şi principiul încrederii în Divin. A invoca Cosmosul în lucrarea ta de revelare a unei structurări cosmice ce a luat chipul unui destin omenesc, este un gest de inteligenţă, căci sigur te va inspira. Inspiraţia înseamnă un beneficiu enorm pentru astrologul care ştie că poate să dăruiască mai mult atunci când nu îşi atribuie toate meritele şi cere să fie asistat în a comunica lucruri atât de importante pentru cel care îl consultă.

      Mai rămâne problema limbajului şi a atitudinii. Există astrologi care recurg la descrieri ce folosesc prea mult termenii astrologici, care de fapt nu-i interesează pe oamenii obişnuiţi. Aceasta poate ţine pe de-o parte de vanitate şi de preţiozitate, iar pe de alta de nesiguranţă.                                                                           
        Menirea astrologului nu este de a atrage atenţia asupra sa şi de a îmbrăca astrologia într-o aură a inaccesibilităţii, ci, dimpotrivă, de  a găsi calea cea mai simplă, dar şi cea mai sugestivă, de a-i comunica omului din faţă lucrurile importante pentru acesta. Un limbaj pretenţios poate funcţiona ca o platoşă împotriva unor eventuale întrebări incomode, având rolul de a timora. Ori efectuarea unei astrograme trebuie să aibă un caracter interactiv şi să implice un dialog, nu un monolog. Tocmai de aceea este foarte bine ca astrologul să fie dublat de un psiholog, caz în care această uzanţă devine de la sine înţeleasă. Despre astrologii fără talentul comunicării sau ştiinţa sintetizării nici nu vreau să vorbesc

     Un alt lucru de evitat este caracterul de sentinţă al unei afirmaţii: o să păţeşti asta, la data de vei trece printr-un eveniment cumplit, sigur te vei despărţi de iubita ta, dacă nu faci aşa, nu poate fi decât în felul următor…..Ne confruntăm aici cu dorinţa de putere absolută a astrologului, care vrea să pozeze într-un fel de profet, de oracol, şi care, din dorinţa de a impresiona, nu îşi dă seama în ce mare măsură poate afecta, negativ, astfel un om care îşi pune toată încrederea în el şi care rămâne sub o mare frică sau presiune, dezvoltând poate, fără să-şi dea seama, o anxietate. Astrologii cu un asemenea „complex al puterii” ascund deseori o problemă de  maturitate şi integritate, crezând că-şi rezolvă cumva, prin astrologie, frustrări şi dezechilibre sau incertitudini adânci. Ştiinţa astrelor permite, într-adevăr, prin tehnici precum cea a interpretării tranzitelor sau a progresiilor, anticiparea unor anumite evoluţii în viaţa unui om, vizând un domeniu sau altul, însă, după cum am spus, un astrolog responsabil nu va da niciodată ceva drept sigur, ci doar posibil şi aceasta doar în cazul îndeplinirii unor factori, a căror incidenţă nu poate fi controlată.

    Deci, atenţie atunci când alegeţi un astrolog, întrebaţi-l ce altă meserie sau profesie mai are sau a avut. Dacă vă va spune că nu a ştiut şi nu ştie decât astrologie, este de preferat să-l evitaţi. Dacă nu ai ajuns, întâi, să simţi oamenii, nu ai cum să simţi astrele, iar dacă nu te-ai cunoscut întâi pe tine însuţi, nu vei ajunge să-i cunoşti pe alţii.

    De  cealaltă parte, cred că am lămurit deja, şi încă în detaliu, în ce mod poate servi astrologia în actul psihoterapeutic. O astrogramă bine întocmită, chiar de la început, scuteşte multe bâjbâieli în stabilirea unui diagnostic, după cum poate elucida cauza unor tensiuni şi a unor probleme de comportament, totodată permiţând şi descoperirea resurselor ce pot fi angrenate în rezolvarea lor. Afirmaţiile pacientului care vine în terapie sunt deseori prea contradictorii, prea încărcate de subiectivism şi prea marcate de influenţa mediului din care acesta provine, astfel încât de multe ori este nevoie de un timp lung pentru a vedea care sunt motivele reale ce au dus la instalarea unei stări de fapt. Astrologia, dacă vreţi, este ochiul limpede şi neutru ce intervine pe filieră cosmică pentru a simplifica nişte demersuri istovitoare şi a scurta nişte dialoguri lungi şi adesea nerodnice.

   Rămâne şi în cazul practicării psihoterapiei valabilă referirea la spiritualitate, indiferent dacă ea se va însoţi cu astrologia sau nu. Cei pe care eu i-am numit într-un alt articol al meu „psihologii luminoşi” ştiu că este insuficient să te încrezi doar în nişte concepte şi tehnici liniare, deseori prea stricte şi prea rigide, menţinându-te într-un fel de dogmă a psihologiei, Aceştia, acceptând existenţa unei ordini superioare a lucrurilor, înţeleg că nu sunt singuri în ceea ce fac şi cultivă dialogul interior cu Dumnezeu sau Sursa Vieţii, lăsându-se călăuziţi în moduri pe care ajung să le distingă într-o manieră proprie, personală. Acest fapt îi păstrează într-o dinamică a adaptării permanente la mişcările subtile ale Universului, ce se pot traduce şi prin idei noi, neaşteptate şi foarte eficiente care le vin în momentele necesare şi care îi ajută să-şi îmbunătăţească intervenţiile sau strategia şi să fie altfel recepţionaţi de pacienţi, dintre care mulţi aşteaptă ei înşişi, chiar dacă nemărturisit,  să fie încurajaţi dintr-o perspectivă ce implică Divinul şi care să îi facă să simtă că sunt sprijiniţi de Acesta.

    Aşa cum au afirmat şi alţii, consider că viitorul aparţine psiho-astrologului sau, invers, astro-psihologului, care, îmbinând cele două ştiinţe, a sufletului şi a minţii, va pătrunde mult mai uşor, şi cu mai mare eficienţă, în tainele unei vieţi nefericite, corectând ce este de corectat şi aducând o lumină şi o speranţă nouă chiar şi acolo unde părea a nu mai exista nimic de făcut. A venit vremea să se iasă din dogmatism şi din rigiditate, din disputarea unor orgolii deşarte şi fără sens, am intrat într-o nouă epocă, care va elimina sectarismul disciplinar spre a se pune, printr-o viziune holistică, în slujba  umanităţii şi a bunăstării sale. De asemenea, viitorul va aduce şi acceptarea deplină a ideii de fuziune între lucrarea omului şi cea divină, sau cosmică, astfel încât nu va mai fi nevoie să ne exprimăm cu frică, cu reţinere, sau cu ruşine şi doar în anumite contexte sau locuri credinţa într-un Principiu Absolut şi în legile Acestuia.

   

  

   

   

    

    

  

   

 

 

 

 

 

   

      

 

      

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *