Hipnoterapie-relaxare

HIPNOTERAPIE-RELAXARE


relaxare_1

Beneficii ale hipnozei/hipnoterapiei

  • Creşterea motivaţiei, încrederii, stimei de sine
  • Eliminarea unor obiceiuri nedorite (amânare, fumat etc)
  • Anxietate, atacuri de panică, fobii, depresie, ticuri
  • Reducerea stresului
  • Controlul unor emoţii puternice (furie, vină, regret, ruşine, tristeţe etc)
  • Îmbunătăţirea performanţelor (şcolare, profesionale, sportive, artistice etc)
  • Eliminarea dependenţelor (dulciuri, cafea, alcool etc)
  • Managementul durerii, reglarea tensiuni, alergii, tinitus, insomnie
  • Îmbunătăţirea funcţionării sistemului imunitar
  • Instalarea unor obiceiuri folositoare (exerciţii fizice regulate, acţiuni duse
  • până la capăt etc)
  • Controlul greutăţii şi îmbunătăţirea obiceiurilor alimentare.

Conştient-inconştient-hipnoză.

Conform definiţiei general acceptate, „Hipnoza este depăşirea sau evitarea factorului critic al minţii conştiente şi stabilirea unei gândiri selective acceptabile.” Prin hipnoză, este accesat inconştientul, adică partea cea mai mare, sau majoritară, a minţii, sau mintea-sursă, mintea-bază, cea din care izvorăsc şi unde se duc toate emoţiile noastre.

Pentru a încerca să definim raportul minte conştientă-minte inconştientă, ne putem servi de o metaforă. Gândiţi-vă la un aisberg, din a cărei masă întreagă, uriaşă, noi nu vedem, ieşită la suprafaţă, decât o mică parte. Cumva, aisbergul este precum mintea. Mintea conştientă reprezintă ceea ce observăm la suprafaţă, în vreme ce mintea inconştientă, partea cea mai mare şi mai puternică a acesteia, rămâne nevăzută, în adâncime. Aceasta mai este cunoscută şi drept mintea visării sau mintea de profunzime, din care, de fapt, provine mintea conştientă. Inconştientul este elementul responsabil pentru funcţionarea în ordine a organismului. El stochează amintirea fiecărui eveniment pe care l-am trăit şi se poate spune, de asemenea, că reprezintă conexiunea noastră cu spiritul.

De fapt, mintea conştientă este în mod constant susţinută de resursele inconştiente. Mintea inconştientă reglează toate sistemele corpului şi le menţine în armonie unele cu altele. Controlează bătăile inimii, tensiunea arterială, digestia, întregul sistem endocrin şi sistemul nervos, pentru a numi decât câteva.

Starea de relaxare şi, ulterior, de transă, pe care se bazează hipnoza poate face însă ca această lucrare desfăşurată în mod automat să fie minunat influenţată prin intenţie şi ca toată această forţă ascunsă să fie folosită în sens tămăduitor şi benefic. Prin relaxare şi transă, dăm la o parte vârful aisbergului (factorul critic), pentru a putea accesa şi comunica direct cu aspecte ale minţii profunde nefolosite în mod conştient. În timpul acestui proces, mintea conştientă continuă însă să rămână trează şi atentă, dar se odihneşte.

Mintea conştientă, la fel ca partea vizibilă a aisbergului, este doar o mică porţiune din întreaga fiinţă. Mintea conştientă este ceea ce prin obişnuinţă numim „mintea mea.” Este asociată cu gândirea, analiza, emiterea de judecăţi şi decizii. Mintea conştientă sortează şi filtrează la nivel activ percepţiile, întrucât conştiinţa poate conţine numai o anume cantitate de informaţie la un moment dat. Tot restul gândurilor, sentimentelor şi percepţiilor şi amintirilor noastre rămân în sfera inconştientului, până în clipa când sunt chemate în conştient, sau până când se ridică în mod spontan la suprafaţa gândirii, în spectrul perceptibil.

Prin inducerea stării de relaxare şi respectiv de transă putem ajuta mintea conştientă să se dea la o parte şi să ne permită să accesăm resurse inconştiente foarte puternice prin care ne putem elibera de suferinţa psihică sau durerea fizică, ori potenţa în mod optim nişte calităţi.

Instrumente hipnotice: Relaxare-transă- imaginaţie-sugestii.

A te relaxa înseamnă, pe scurt, a reduce diversele tensiuni din corp şi a dobândi o stare de confort interior. Printr-o anume modulare a vocii (învăţată şi exersată în timp), prin abordarea unui ton cald şi protector, şi prin folosirea, repetată, a unor cuvinte specifice, hipnoterapeutul îţi induce această stare de relaxare, după care o amplifică progresiv.

Transa este, de fapt, sora mai mare a relaxării, adică o relaxare foarte profundă, care constituie factorul sau mediul necesar pentru ca sugestiile „însămânţate” de specialist să poată rodi, adică să poată ajunge la inconştient. De ce? Spre a fi prelucrate de „mintea cea vastă” în scopul transformării lor, cu timpul, în moduri concrete de manifestare şi exprimare fiinţială a persoanei care suferă inducţia.

Dacă hipnoza mai înseamnă şi o stare modificată a conştiinţei, transa este cea mai bună şi mai scurtă cale de ajungere la inconştient, care este deţinătorul cheilor pentru uşile pe care vrem să le deschidem, sau altfel spus al soluţiilor pentru problemele pe care vrem să le rezolvăm.

Imaginaţia reprezintă mediul de comunicare între sferele conştientă şi inconştientă ale minţii. Funcţionează precum o membrană semipermeabilă prin care o parte din, dar nu întreg, conţinutul minţii inconştiente poate pătrunde în conştiinţă. Comunicarea prin intermediul imaginaţiei se desfăşoară în două sensuri. Mintea conştientă poate şi ea folosi mediul constituit de imaginaţie spre a comunica cu mintea inconştientă. Mintea conştientă trimite sugestii legate de ceea ce doreşte, prin imaginaţie, inconştientului. Îşi imaginează lucruri, iar inteligenţa inconştientă sau subconştientă lucrează spre a face ca acestea să se întâmple.

Sugestiile pot fi cuvinte, sentimente sau imagini. Sportivii, de exemplu, folosesc în mod comun imagini spre a repeta mintal cum vor să se comporte în competiţii, la fel şi persoanele care ţin în mod frecvent discursuri publice, pentru a-şi da curaj.

Studiile arată că procesul de imaginare măreşte performanţa. Acesta produce schimbări de durată în creier şi de fapt se pare că imaginarea creează noi conexiuni sau circuite mentale, menite a sprijini sau chiar a înfăptui dezideratele propuse.

Un alt mod de folosire a imaginării îl reprezintă afirmaţiile. Sugestiile verbale pozitive (afirmaţiile) furnizate de conştient pot avea un mare impact, foarte mult accentuat de starea de transă. Hipnoterapeutul contribuie la crearea acestui gen de imagini, spre a fi folosite de către inteligenţa inconştientă. După ce îşi aduce clientul în starea de relaxare profundă, sau transă, acesta se poate transforma în reprezentantul minţii conştiente a clientului (care, pe baza interviului prealabil, i-a spus ori l-a lăsat să înţeleagă ce lucruri vrea să remedieze sau ce rezultate să obţină) şi transmite sugestii direct minţii inconştiente.

Câteva concepţii şi atitudini greşite sau rezistenţe legate de hipnoză

  • Subiectul este adormit şi devine inconştient.
  • Prin hipnoză îţi pierzi controlul sau voinţa şi poţi fi manipulat
  • În starea de transă ţi se pot induce comportamente nedorite, chiar periculoase
  • Un hipnotizator rău intenţionat îţi poate slăbi gradul de moralitate
  • Numai oamenii slabi sau naivi pot fi hipnotizaţi

Trebuie, în acest sens, să ştii:

A apela la inconştient şi la puterea acestuia nu are nici o legătură cu a deveni inconştient. Hipnoza nu îţi anulează gradul de conştienţă sau de prezenţă, dimpotrivă, ţi le măreşte.

Dacă hipnoterapeutul îţi cere să închizi ochii, o face pentru a te ajuta să te concentrezi mai bine pe realitatea interioară şi să te decuplezi de ceea ce este în jurul tău. Faptul că în transă experimentezi o scădere a frecvenţei gândurilor şi o oarecare amorţire a corpului nu înseamnă că adormi, propriu-zis, ci că intri într-o stare superioară şi necesară de receptivitate. Din cauză că acest cuvânt, hipnoză, provine din grecescul „hypnos”, care înseamnă somn ,s-a creat atât de multă confuzie.

Partea ta inconştientă nu va permite niciodată acceptarea sugestiilor periculoase, nu poţi face nimic în neconcordanţă cu sistemul tău de convingeri. Dacă o sugestie este străină şi împotriva propriilor valori, fie ieşi din transă, fie nu îi acorzi importanţă, fie o respingi. În hipnoză eşti un participant dispus a fi ghidat printr-un segment al propriei minţi.

În starea de hipnoză nu eşti detaşat sau deconectat, ci într-o stare de concentrare maximă, dar la un nivel mai înalt.

A fi prea analitic sau prea critic poate lucra împotriva ta (declari sus şi tare „sunt o minte raţională”), te poate împiedica să rezolvi problema pentru care ai venit şi care uneori nu poate fi rezolvată prin terapie clasică. Anumite schimbări în gândirea, percepţia şi fiinţarea ta se produc doar când atingi straturi mai adânci ale minţii şi angrenezi chiar sufletul în procesul de vindecare.

Este un semn de inteligenţă şi nu de slăbiciune a încerca măcar să accepţi transa ca idee. În cabinet tu nu vrei să demonstrezi, ci să primeşti ceva, deoarece sigur te afli aici pentru că ai cel puţin o stare de disconfort, dacă nu de suferinţă. Ajuţi terapeutul spre a te ajuta pe tine, hipnoza înseamnă, ca şi în cazul altor terapii, strădanie cooperantă. În hipnoză, această minunată tehnică de tratament şi evoluţie, nu se întâmplă ceva magic, prin intervenţia unui fel de vrăjitor, ci pur şi simplu eşti îndrumat, condus, către propriile tale resurse. Atât. Lasă inteligenţa să funcţioneze în avantajul tău.!